Stelele plang si cerul se-ntuneca
Lumea mea se desprinde
Si gandul negru ma prinde
Nimeni nu stie ce e aia frica
Zambete sterse pe fata le-aplica
Surasul fals de teama si frica
Dar noi vedem dincolo de ochi
Si la marginea prapastiei stam
Ne rugam de chin sa scapam
Si grija ce ne macina s-o inlaturam
Caci nimeni nu stie ce-nseamna bucurie
Ei sunt doar plini de mandrie
Texte de furie, pline de injurii
Aruncate toate pe mici bucati de hartie
Nimeni n-asculta rugaminti pierdute
Nimeni nu crede in fapte concrete
Toti vor dovezi si demonstrari rapite
Doar de ganduri si fapte usor deplasate
Purtate de valuri si duse departe
Aproape de cerul si stelele intunecate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu